Eficienta Pareto
(Pareto efficiency)
denumita si optimizarea Pareto, este un concept important in economie cu aplicatii multiple in teoria jocului, inginerie si stiinte sociale. Termenul provine de la Vilfredo Pareto, un economist italian care a folosit acest concept in studiile lui despre eficienta economica si distributia veniturilor. Dat fiind un set de alocatii alternative de, sa zicem, bunuri sau venituri pentru un anumit set de indivizi, o miscare de la o alocatie catre alta care poate face cel putin un individ mai bine fara sa faca niciunuia din ceilalti indivizi niciun fel de rau este denumita eficienta Pareto. O alocatie este eficienta Pareto in momentul in care nicio imbunatatire Pareto nu mai poate fi facuta. Aceasta este denumita optimizare puternica Pareto (SPO - strong Pareto optimum). O optimizare Pareto slaba (WPO-weak Pareto optimum) satisface o cerinta mai putin arzatoare, in care o noua alocatie este considerata ca fiind eficienta Pareto doar in cazul in care este preferata de toti indivizii.
Setul de solutii SPO este un subset al solutiilor WPO, pentru ca o SPO satisface o cerinta mult mai puternica, aceea in care nu exista nicio alocatie care este in mod special preferata de un singur individ si mai putin preferata de restul.
Ca exemplu, in viata reala, sa te asiguri ca nimeni nu este dezavantajat de o schimbare menita sa imbunatateasca eficienta economica poate duce la o compensatie pentru una sau ambele parti. De exemplu, daca o schimbare in politica
economica dicteaza ca un monopol legal protejat sa inceteze sa existe si acea piata devine competitiva si mai eficienta, cel care a detinut monopolul va fi cel care pierde.
O critica frecventa a eficientei Pareto este aceea ca nu rezulta intotdeauna intr-o distributie dezirabila a resurselor si poate conduce catre inechitati ineficiente. sursa:http://www.dictionar-economic.com/?do=view&id=169
denumita si optimizarea Pareto, este un concept important in economie cu aplicatii multiple in teoria jocului, inginerie si stiinte sociale. Termenul provine de la Vilfredo Pareto, un economist italian care a folosit acest concept in studiile lui despre eficienta economica si distributia veniturilor. Dat fiind un set de alocatii alternative de, sa zicem, bunuri sau venituri pentru un anumit set de indivizi, o miscare de la o alocatie catre alta care poate face cel putin un individ mai bine fara sa faca niciunuia din ceilalti indivizi niciun fel de rau este denumita eficienta Pareto. O alocatie este eficienta Pareto in momentul in care nicio imbunatatire Pareto nu mai poate fi facuta. Aceasta este denumita optimizare puternica Pareto (SPO - strong Pareto optimum). O optimizare Pareto slaba (WPO-weak Pareto optimum) satisface o cerinta mai putin arzatoare, in care o noua alocatie este considerata ca fiind eficienta Pareto doar in cazul in care este preferata de toti indivizii.
Setul de solutii SPO este un subset al solutiilor WPO, pentru ca o SPO satisface o cerinta mult mai puternica, aceea in care nu exista nicio alocatie care este in mod special preferata de un singur individ si mai putin preferata de restul.
Ca exemplu, in viata reala, sa te asiguri ca nimeni nu este dezavantajat de o schimbare menita sa imbunatateasca eficienta economica poate duce la o compensatie pentru una sau ambele parti. De exemplu, daca o schimbare in politica
economica dicteaza ca un monopol legal protejat sa inceteze sa existe si acea piata devine competitiva si mai eficienta, cel care a detinut monopolul va fi cel care pierde.
O critica frecventa a eficientei Pareto este aceea ca nu rezulta intotdeauna intr-o distributie dezirabila a resurselor si poate conduce catre inechitati ineficiente. sursa:http://www.dictionar-economic.com/?do=view&id=169
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu